Imi place filmele de nu mai pot! (Licenta Poetica)

Posts tagged ‘Drama’

The Impossible (2012) – Paradisul spulberat

Nici eu nu înțeleg exact de ce nu mai postez atât de des pe cât vad filme, însă sper ca pe 2013 sa remediez situația. The Impossible (2012) este un film de origine spaniola în care se vorbește limba engleza. Regizat de Juan Antonio Bayona ( The Orphanage ), pelicula prezintă drama pe care o trãieste o familie în timpul uneia din cele mai mare catastrofe naturale petrecute în timpurile noastre și anume seria de tsunami care a lovit regiunile costiere din Oceanul Indian în 2004.

Distribuția lui The Impossible (2012) m-a făcut sa urmăresc acest film cu interes de ceva vreme:  rolurile principale sunt jucate de Ewan McGregor (The Men Who Stare at Goats – 2009) si Naomi Watts pe care ii mai văzusem jucând împreună in filmul Stay (2005). De altfel, aceasta pelicula a primit și o nominalizare la Golden Globes pentru cel mai bun rol feminin dîntr-o drama.

Din punct de vedere vizual, The Impossible (2012) arata și este jucat foarte bine.  Scenele în care sunt folosite efecte speciale sunt foarte realiste, iar toata atmosfera filmului iți ofera un anumit feeling care te face sa te gândești ce ai fii făcut tu dacă erai în locul personajelor.

Scenariul filmului nu este foarte complicat, iar ritmul în care se petrece acțiunea este unul foarte bun.  Imi era teama ca filmul va deveni extrem de dramatic având în vederea ca se petrece pe fondul unui dezastru, însă am apreciat foarte mult balanța pe care a respectat-o The Impossible (2012).

Nu vreau și nu pot sa dezvălui prea multe despre aceasta pelicula: o familie se afla într-o vacanta, iar iadul se dezlănțuie atunci când, pe neașteptate, 2 tsunami-uri lovesc resortul unde erau cazați. Având aceste informații, puteți deduce ca întregul plot al filmului se învârte în jurul supraviețuirii și a reunirii, iar finalul este bun.

Cu toate acestea, am un sentiment ciudat. Mi-a plăcut foarte mult The Impossible (2012), însă când am terminat de vizionat acest film, am avut impresia ca ceva a lipsit.  Deși acele valuri gigante au distrus și nimicit totul în jurul lor afectand astfel mii de oameni, The Impossible (2012) a redus totul la o singura familie.  Parca era nevoie de altfel de abordare, însă asta este doar opinia mea.  🙂

 

 

PRO SI CONTRA The Impossible (2012) :

  • Sa începem cu ceea ce a fost ok: Realizat frumos, jucat frumos, plot foarte interesant, emoționat – pe alocuri
  • Sa terminam cu ceea ce e greșit: Ușor previzibil, dialogurile

Recomand acest film si vouă? Răspunsul direct si scurt este DA! The Impossible (2012) este o pelicula buna care te face sa te duci sa iți iei familia în brate după ce l-ai vizionat.

Nota lui Alexoiu pentru acest film este 7/10.

PĂRERILE ALTORA:

  • La buticul cu filme considera ca a văzut un film inconfortabil
  • Traian apreciază foarte mult rolul făcut de Watts
  • Deea recomanda cu căldură acest film care a impresionat-o pana la lacrimi

CONCLUZIA: The Impossible (2012) este un film bun care atinge într-un mod frumos pe cei ce îl vizionează

Puncture (2011) – online – subtitrat in limba romana

Puncture (2011) sau filmul în care Chris Evans nu salvează omenirea de la dispariție…însă ii da o mana de ajutor si de data asta pe bune. Nu vreau sa deschid subiectul „Bazat pe fapte reale” fiindcă pe tot netul acest fenomen de la Hollywood a fost discutat și mega-discutat, însă aceasta pelicula își are inspirația din realitatea cruda în care trăim.

Lansat pe 21 aprilie 2011, la New York, regizat de Adam Kassen si Mark Kassen, Puncture (2011) ii are ca protagonisti pe Chris Evans si Mark Kassen, 2 avocați care dau peste un caz mare. Pe mine, unul, nu m-a atras asa de mult aceasta conjunctură fiindcă sunt njpe mii de filme cu o astfel de intriga, însă încă de la începutul peliculei s-a vrut un alt fel de film cu avocați. Nu vedem prestanța avocatului de rând american, ci dependenta de droguri, probleme familiale sau legate de bani, sex sportiv, singurătate, etc. Drumul acesta ales de scenariști a făcut ca filmul sa nu fie unul extraordinar și parca semnalul de alarma pe care îl trage nu este foarte pregnant pus în fata.

Imi plac filmele care te lasă cu un sentiment, cu o învățătură sau care te fac sa realizezi ceva nou despre lumea în care trăim. Nu vreau sa dezvălui foarte mult despre intriga filmului, dar eu am rămas masca în momentul în care mi-am dat seama ca oameni nu contează nici măcar negru sub unghie pentru marile corporații care învârt,  manipulează și, în cele din urma, conduc lumea în care trăim.  Este trist, dar adevărat!

Consider ca oricine ar trebui sa fie cel puțin mișcat de ceea ce vrea sa sublinieze Puncture (2011).  Probabil ca pelicula sa nu pice în stereotipiile filmelor cu avocați, avem de-a face cu personajul lui Chris Evans care pe lângă toate probleme pe care vrea sa le rezolve, el vine deja cu un ditamai sac de greutăți în spate pe care le ignora și le îneacă în băutură și droguri. Din păcate, junky-ul care pierde controlul este un personaj din ce în ce mai des întâlnit în filme și care devine ușor recognoscibil si, deci, plictisitor.

Se pare ca m-am cam înverșunat în urma vizionarii acestui film! Am reușit sa trec peste punctele lui slabe și am fost atins de punctele lui forte. Acting-ul e mediocru spre bun, iar, deși filmul nu a avut bugetul lui Captain America, Puncture (2011)  se prezintă mai mult decât bine, ca imagine, sunet și decor.

Recomand cu plăcere acest film și mi-s foarte curios sa aflu și părerea voastră despre aceasta pelicula care atinge un subiect foarte delicat, dar, totodată, foarte prezent.

PRO ŞI CONTRA Puncture (2011) :

  • Sa începem cu ceea ce a fost ok:  Subiect foarte bun, acting ok, finalul;
  • Sa terminam cu ceea ce e greșit:  Clișeele legate de „drogatul de film”, hollywood-izarea intrigii filmului.

Recomand acest film și vouă? Răspunsul direct și scurt este DA! Puncture (2011) este un film care te face sa iți pui întrebări, care te scârbește prin realitatea prezentata și care iți demonstrează cum se învârt lucrurile în lumea reala.

Nota lui Alexoiu pentru acest film este 7/10.

Urmărește link-ul de mai jos pentru a putea viziona si tu Puncture (2011) – online – subtitrat in lima romana- gratis:

  1. Vixden

Sympathy for Delicious (2010) – online – subtitrat

Nu am mai scris pe blog, dar asta nu înseamnă ca nu am mai vizionat filme…de fapt, am vizionat fff multe, dar m-am lenevit și cum fac cu orice lucru pe care-l încep cu trâmbițe: nu-l termin! But i’m back…

Dupa aceasta mini-introducere, eu zic sa intram în pâine: debutul regizoral al lui Mark Ruffalo! Atât a trebuit sa știu despre acest film ca sa îl urmăresc! Sunt un mare fan al lui Mark și nu i-am ratat niciun film făcut in ultimii 5-7 ani.

Distribuția filmului este una foarte ok: Christopher Thornton, Juliette Lewis, Mark Ruffalo si Orlando Bloom.

Ideea acestei drame este una foarte interesanta: un DJ blocat într-un scaun cu rotile, fără casa și viitor, realizează ca poate sa vindece cu ajutorul mâinilor pe ceilalți din jurul lui, deși singurul pe care dorea sa îl salveze era chiar el însuși. Pornind de la aceasta intriga, filmul dezvolta problemele prin care acesta trece, cât și diferitele probleme morale pe care DJ-ul alături de cei din jurul lui le trăiesc…

Filmul pornește de la o idee buna, dar, din păcate, nu reușește sa o dezvolte într-un sens bun. De fapt, dezvoltarea personajelor nu te face sa ții la nimeni din aceasta pelicula, iar, pe lângă acest lucru, acțiunea filmului nu are mai nimic special.

Urmărind Sympathy for Delicious (2010), pe la jumătatea filmului, am avut acel sentiment de „vreau sa se termine odată!”.

Ruffalo și-a făcut treaba de regizor cu brio, insa nu a putut scoate dintr-un scenariu prost o capodopera.  Christopher Thornton, actorul principal din acest film, este si cel care a scris scenariul sau cel care este vinovat ca nu a putut transmite nimic prin script-ul sau. Mare păcat și mare risipa!

Am ales acest film dintr-un singur motiv: debut regizoral pentru Mark Ruffalo! Nu regret 100% faptul ca mi-am irosit 1h juma din viata mea, insa regret ca nimeni nu a putut face ceva, cumva ca o idee buna sa se materializeze în ceva extraordinar. Din păcate, filmul este mediocru spre prost!

PRO ŞI CONTRA Sympathy for Delicious (2010) :

  • Sa începem cu ceea ce a fost ok:  Idee buna, acting ok, final interesant;
  • Sa terminam cu ceea ce e greșit:   dezvoltarea personajelor, scenariul este foarte naiv.

Nota lui Alexoiu pentru acest film : 5/10

Urmărește link-urile de mai jos pentru a putea viziona si tu Sympathy for Delicious (2010) – online – subtitrat – gratuit:

  1. Peteava.ro

  2. Vixden – recomandat

Leaves of Grass (2009)

Edward Norton nu prea joaca in orice film. Tot timpul mi s-a parut ca isi alegele filmele pe spranceana si opteaza sa joace roluri cu care se poate identifica si le poate juca excepțional. Leaves of Grass (2009)  este unul din acele filme. De fapt, este un Norton la puterea a doua deoarece el joaca un rol dublu in aceasta pelicula regizata de catre Tim Blake Nelson („The Incredible Hulk „).

Doi frati gemeni, unul ajuns profesor de filosofie la o universitate respectata si celalalt un cultivator de marijuana ce nu a parasit orasul natal, ajung sa se revad dupa foarte mult. Ambele roluri sunt jucate super de Norton. Profesorul este atras de fratele sau identic sa revina in orasul lor, Oklahoma, astfel incat acesta sa poate sa ii ofere un alibi pe cand el savarseste o crima. Norton nr.1, profesorul, este pacalit ca mama lui a murit, insa odata ce realizeaza ca a fost o farsa, el vrea sa paraseasca orasul, insa ajunge sa petreaca aici cateva zile, el nestiind de intentiile ascunse ale fratelui sau. In cele cateva zile de sedere in orasul natal, Norton nr 1 o intalneste Janet, rol jucat de Keri Russell, si isi viziteaza mama dupa aproape 20 de ani. Pe de alta parte, Norton nr.2 isi rezolva probleme cauzate de implicarea lui in lumea drogurilor cu ajutorul pistolului.

Filmul are o multime de dialoguri tari si chiar cateva poante amuzante. Norton este la inaltime, Keri Russell  joaca foarte bine, iar Susan Sarandon, in rolul mamei celor doi, este foarte ok. Atmosfera filmului este placuta, conversatiile dintre personaje sunt inteligente, iar background-ul unde se petrece actiunea se imbina cu toata povestea prezentata in pelicula, dar…

Exista un „dar”, din pacate. Leaves of Grass (2009) este plin si de multe schimbari de situatii – unele mai ok, unele mai putin ok. Intr-un final, Norton nr.1 isi da seama in ceea ce a fost implicat intentionat de Norton nr.2 si se cauta o rezolvare la tot ceea ce s-a intamplat. Cam de aici, filmul se rupe in doua: exista partea de inceput plina de umor sofisticat si situatii interesante- ca intr-o comediesmart –  si mai exista si partea de final cand pelicula se transforma intr-un film despre droguri cu final tragic. Pe cat de mult mi-a placut prima bucata a filmului pe atat mi-a displacut ce-a de-a doua parte. Este ca si cand am urmarit doua filme diferite: acum 30 de minute radeam si acum urmaresc o drama plina de tensiune.

Leaves of Grass (2009) nu este un film prost. Putea fi mult mai bun decat a fost – si asta e adevarat. Norton da culoare acestui film si, probabil, fara el jucand cele doua roluri pelicula nici macar nu era observata. Eu am ramas oleaca dezamagit de acest film, insa e posibil sa fie din cauza faptului ca ma asteptam la mult mai multe de la el.

PRO ŞI CONTRA Leaves of Grass (2009) :

  • Sa începem cu ceea ce a fost ok:  Distributie si acting super, dialog si umor inteligent,
  • Sa terminam cu ceea ce e greșit:  Alternanta comedie/drama, finalul, script-ul in sine

Recomand acest film și vouă? Raspunsul direct și scurt este DA! Leaves of Grass (2009) este un film foarte interesant si poate fi interpretat din mai multe puncte de vedere, deci merita vizonat.

PĂRERILE ALTORA:

  • Pe Filmblog am citit un review foarte misto despre acest film, Leaves of Grass (2009) primind din partea blog-ului nota 6.5
  • Filme-Carti a fost mai impresionat de acest film si ii acorda nota 8.5

Berlin Calling (2008)

Berlin Calling (2008) este o drama a regizorul german Hannes Stöhr si are ca subiect viata unui DJ, rolul principal al acestui fiind  jucat de producator cunoscut sub numele de Paul Kalkbrenner, DJ atât în film, cât si în realitate.

Actiunea filmului prezinta viata lui Martin Karow alias DJ Ickarus, un producator din Berlin care îsi traieste viata la maxim. Devenit faimos prin muzica ce o pune în cluburi, el calatoreste prin toata lumea alaturi de prietena sa participând la diferite concerte, bând destul de mult si luând droguri, de altfel. Viata lui i-a o alta întorsatura atunci când consuma ecstasy de proasta calitate, fapt ce îl va duce într-un spital de boli mintale. Cum îi va schimba acest lucru viata puteti afla doar daca veti urmari si voi acest film.

În primul rând, coloana sonora din acest film este produsa de actorul principal, Paul Kalkbrenner, si suna foarte, foarte bine. Daca actiunea filmului nu se ridica asteptarilor tale atunci macar muzica filmului, cu siguranta, îti va placea – cu conditia ca muzica electronica sa nu-ti displaca 🙂

Desi bugetul filmului nu este mare, pot spune ca si interpretarea actorilor s-a ridicat la un nivel mai mult decât acceptabil, iar având în vedere ca Berlin Calling (2008) prezinta o bucatica din undeground-ul Berlinului atunci pot spune ca si decorurile au fost foarte ok. De obicei, filmele low-budget stau prost rau la capitolul decor.

Mie mi-a placut mult acesta pelicula. Am crezut ca o sa vad un film despre DJ-i cu muzica buna în el, însa, în realitate, am văzut un film despre cât de delicata e existenta noastră, totul prezentat prin ochii unui DJ.

Singurul lucru care mi-a displacut oleac la acest film a fost finalul, desi acesta este edificator pentru mesajul pe care filmul îl transmite. Per total Berlin Calling (2008) este foarte ok.

PRO ŞI CONTRA Berlin Calling (2008) :

  • Sa începem cu ceea ce a fost ok:  Acting, coloana sonora, mesaj – toate mișto, o bucățica de Berlin
  • Sa terminam cu ceea ce e greșit:  Poate greșesc când consider finalul ca nefiind ok..

Recomand acest film și voua? Raspunsul direct și scurt este DA! Daca vrei sa prinzi un mesaj frumos transmis prin intermediul unui film sau daca vrei sa asculti o coloana sonora super ori daca vrei sa vezi ceva din undeground-ul Berlinului atunci acest film e alegerea numai buna.

Nota lui Alexoiu pentru acest film este 7/10.

PĂRERILE ALTORA:

  • Cineblog a scris, ca de obicei, un review foarte bun despre acest film, insa feedback-ul nu este unul foarte pozitiv. Tot aici am citit ca accest film se adreseaza în special amatorilor de muzică electronică. – sunt de acord doar 50% cu aceasta afirmatie 🙂 Great job, Cineblog!
  • Un alt review bun am citit si pe Beatfactor ce considera filmul ca fiind ok si ii acorda nota 7 spre 8.

The Dreamers (2003) – Visatorii

The Dreamers (2003) este o drama regizat de Bernardo Bertolucci. Scenariul este realizat de Gilbert Adair si este bazat pe romanul lui numit „The Holy Innocents”. Filmul a fost o coproductie ale unor companii din Franta, Italia si Marea Britanie. În rolurile principale: Michael Pitt, Eva Green, Louis Garrel, Robin Renucci, Anna Chancellor.
Filmul spune povestea unui student american la Paris care, dupa întâlnirea cu doi gemeni: un baiat si o fata, devine implicat într-un conflict erotic. Fondul pe care actiunea filmului se petrece este revolutia studentilor din 1968 de la Paris. Pe tot parcursul acestui film sunt diferite trimiteri la filme clasice celebre, iar diferite clipuri din astfel de filme sunt imitate de catre actori în scene speciale. Totodata, filmul contine ceva mai multa nuditate si are un continut sexual ridicat.

Un student american aflat la studii în Paris. O pereche incestuoasa de gemeni, Studentul face sex cu geamana. Geamana face sex cu geamanul si tot asa. Un alt film european care încearca sa creeze controverse prin sex. Si pe lânga tot sexul din film mai adaugi si ceva scene din filme clasice astfel încât iubitori de cinematografie sa aibe de ce sa mai adauge un „Oh-la-la!’ în plus. Nu vreau sa scriu foarte multe despre acest film fiindca nu ma aflu în tabara celor care ridica aceasta porcarioara pe un piedestal. Mi se pare incorect sa gândesti asa ceva si mai mult sa realizezi un astfel de film. Filmul poate fi rezumat foarte scurt: trei copilandri teribilisti fac sex ca altceva nu stiu sa faca.

The Dreamers (2003) este un film plicticos care ridica câteva probleme politice, cât si câteva chestii în legatura cu tinerii anilor ’60 si sexualitatea lor. Eu, unul, nu stiam despre revolutia studentilor din 1968 din Paris. Evident, acest film nu m-a ajutat sa înteleg foarte multe despre acest lucru deoarece în mare parte tot ce poti vedea în el este sex. Se doreste din start a fii un film controversat. Cred ca e cea mai gresita maniera de a gândi un film… Mixul de politica-sex-filme-carti face ca acest film sa nu fie o porcarie 100%, însa nici departe nu este, actorii fiind cei care salveaza situatia. The Dreamers (2003) a început interesant, însa în scurt timp a devenit un cliseu total al filmului european.

PRO ŞI CONTRA The Dreamers (2003) :

  • Sa începem cu ceea ce a fost ok:  Film realizat/fimat foarte ok, interpretarea actorilor, fondul istoric al povestii, incursiune in ale filmelor clasice
  • Sa terminam cu ceea ce e greșit:  Modul de abordare al intregului film, prea mult sex si prea putin din altceva strica

Recomand acest film și vouă? Răspunsul direct și scurt este POATE! Eu am vizionat acest film in ideea in care am citit ca este un „lost gem” al filmelor europene, insa am fost dezamagit total. Multi au pareri foarte bune despre acest mic film erotic, deci merita sa ii acorzi o sansa.

Nota lui Alexoiu pentru acest film este 5/10.

PĂRERILE ALTORA:

  • Cinefan realizeaza o cronica super la acest film si il recomanda in continuare
  • Si Cineblog face o cronica foarte buna, dar aparte, despre acest film, opinia fiind una extrem de pozitiva.
  • Vlad are un review scurt despre acest film, insa apropiat de realitate. Good job, Vlad!
  • Pe Postvazut am citit un review al Evei Green
  • Radu scrie o cronica interesanta si acorda filmului nota zece.
  • Cefilmvad considera ca filmul merita nota 8 si il recomanda in continuare

CONCLUZIA: Majoritatea oamenilor ce au vazut filmul The Dreamers (2003) il considera foarte bun sau extrem de bun. Se pare ca nu ma aflu in majoritate…

Le fils (2002) – Fiul

Le fils (2002) este o dramă regizată de către Jean-Pierre Dardenne şi Luc Dardenne. Trebuie menţionat că actorul principal din acest film, Olivier Gourmet, ce joacă rolul unui profesor de tâmplarie, a primit premiul pentru „Cel mă bun actor” la Festivalul de film de la Cannes din 2002.

Povestea filmului este una simplă, la prima vedere. La o şcoală profesională, un profesor tâmplar primeşte ca ucenic un băiat ce tocmai a ieşit de la şcoala de corecţie. În scurt timp, acesta afla despre ucenic el este cel care a fost implicat în moartea fiului său cu câţiva ani în urmă. Acţiunea filmului urmăreşte legătura lor şi, mai ales, trăirile pe care tatăl le are ştiind că îi este profesorul celui care i-a omorât fiul.

Le fils (2002) este un film despre iertare şi reabilitare. Modul în care decurge acţiunea este foarte natural. Olivier Gourmet înfăţişează imaginea acestui tâmplar, cu probleme în viaţa de zi cu zi – fiul său a murit, soţia sa a divorţat – care este refulat în munca pe care o face, în ideea în care meseria lui nu reprezintă un mod de a câştiga o pâine, ci un mod de existenţă pentru el. Atunci când băiatul cel nou apare în clasa lui, el are o atitudine suspicioasă asupra lui, că în cele din urmă, să realizeze că acest băiat este cel care i-a schimbat viaţa şi nu în bine.

Modul în care este filmat acest film este foarte direct. Fiecare scena prezentată este foarte clară şi directă încât aproape te identifici în peisaj. În loc să se deconspire, tatăl începe o suită de urmăriri şi investigaţii asupra băiatului. În loc să îl confrunte direct, acesta începe un soi de relaţie de prietenie cu acesta. Ideea de intimitate chiar între un tată şi criminalul fiului său este foarte interesantă şi frumos prezentată în acest film.

Un film altfel. Un film franţuzesc care te loveşte direct cu acţiunea lui şi te lasă să te gândeşti apoi la ce tocmai ai vizionat. Nu vreau să mai divulg nimic despre povestea filmului, ci doar să mai adaug că Le fils (2002) este o lecţie profund morală şi nu trebuie ratat.

PRO ŞI CONTRA Le fils (2002) :

  • Sa începem cu ceea ce a fost ok: Intriga foarte interesanta, jocul actoricesc bun, poveste moralizatoare
  • Sa terminam cu ceea ce e greșit:  Slow-paced

Recomand acest film și vouă? Răspunsul direct și scurt este DA! Un altfel de film, o alta modalitate de abordare și prezentare a unui crampei din viata cuiva, un film foarte ok.

Nota lui Alexoiu pentru acest film este 7/10.

Nor de etichete